Există o istorie lungă a tricourilor de fotbal, iar această listă nu este completă fără mențiunea unora dintre cele mai emblematice. Cămășile purtate de câștigătorii marilor competiții au devenit iconice, iar mulți fani le colecționează. Un astfel de exemplu este tricoul purtat de Diego Maradona la Cupa Mondială din 1986. Legenda argentiniană a marcat patru goluri în acel turneu și a câștigat mingea de aur pentru cel mai bun jucător. Drept urmare, cămășile lui au devenit și ele iconice.
Numărul unui jucător este de obicei imprimat pe spatele tricoului său, deși câteva cluburi profesioniste au un tricou digitizat cu numele și prenumele jucătorului în față. Unele echipe includ și numele de familie al jucătorului pe tricou, deși nu este obligatoriu. În mod similar, pantalonii scurți care ajung până la genunchi devin din ce în ce mai populari în rândul jucătorilor care sunt mai scunzi decât media. În general, tricoul unei echipe este conceput pentru a fi confortabil de purtat toată ziua și pentru mai multe jocuri.
În 1892, înfrângerea echipei Angliei în fața Ungariei nu a determinat FA engleză să-și revizuiască tacticile, dar Umbro a produs un nou kit simplificat care încorporează un decolteu în V, mâneci scurte și pantaloni scurți din bumbac ușor. Deși acest lucru poate părea contraintuitiv astăzi, multe echipe europene adoptaseră acest nou stil înainte de război. Cu toate acestea, acest nou aspect a prins rapid la cluburi. Până la sfârșitul sezonului, aproape fiecare echipă din Anglia și Scoția trecuse la noul aspect.
Verifica si: https://www.r-gol.com/ro/ghete-de-fotbal